modelul tradițional de îngrijire medicală este bazat pe boală sau boală. Folosind această abordare biomedicală a problemelor, simptomele provocate de pacienți sunt compilate. Pe baza acestor simptome se construiește o diferențiere a posibilelor boli sau boli. Se obține un istoric suplimentar pentru a susține sau respinge posibilele diagnostice. Folosind o „metodă dinamică”, cele mai probabile diagnostice sunt determinate în primele 5 minute de la întâlnirea medic-pacient., Examenul fizic și testele de diagnostic sunt efectuate pentru a consolida în continuare sau să slăbească posibilitatea diferitelor boli care explică starea pacientului. Odată ce diagnosticul este stabilit cu o probabilitate acceptabilă, se elaborează un plan de tratament.în 1969, a fost înființată specialitatea practicii familiale. Principiile de bază ale practicii familiale includ continuitatea îngrijirii, continuumul fiind pacientul și boala fiind episodul. Comprehensivitatea abordării și a abilităților reprezintă abordarea bio-psiho-socială extinsă a pacientului și a familiei., Un accent pe orientarea familiei cu utilizarea modelelor sistemelor familiale este o componentă importantă care separă, de asemenea, practica familială de alte discipline medicale. O altă componentă de bază a practicii familiale este accentul pus pe prevenire. odată cu schimbările din sistemul de sănătate, există un accent tot mai mare în medicină pe nevoile de îngrijire a sănătății ale populațiilor și prevenirea bolilor, promovând stiluri de viață sănătoase., Drept urmare, medicina de familie și alte specialități de îngrijire primară, cum ar fi medicina internă generală și pediatria generală, câștigă recunoaștere printre alte specialități medicale. În mod similar, modelul de îngrijire medicală se schimbă, accentuând abilitățile de a ajuta persoanele, familiile și comunitățile să aleagă stiluri de viață sănătoase. Se subliniază eficiența costurilor în activitățile de diagnostic și terapeutice. Relația medic-pacient devine un parteneriat mai egal, rezultând un rol mai activ jucat de pacient în dezvoltarea planului de diagnostic și terapeutic.