Neal CONAN, gazdă:

aceasta este vorba despre națiune. Sunt Neal Conan din Washington. acum douăzeci de ani, scriitorul Tim O ‘ Brien a lansat o carte de povești despre tineri și război, războiul său, Vietnam. Printre multe alte lucruri, el a enumerat greutatea hainelor, cantinelor și deschizătorilor fiecărui soldat.

Din carte: fiecare al treilea sau al patrulea om a purtat o mină antipersonal claymore, de 3,5 kilograme cu dispozitivul său de ardere. Toți aveau grenade de fragmentare, câte 14 uncii fiecare. Toți purtau cel puțin o grenadă de fum colorată M-18, 24 uncii., Unii purtau CS sau grenade cu gaze lacrimogene. Unii purtau grenade cu fosfor alb. Au purtat tot ce au putut suporta și apoi unii, inclusiv o venerație tăcută pentru puterea teribilă a lucrurilor pe care le-au purtat.

și acesta este și titlul acelei cărți de povești. „Lucrurile pe care le-au purtat” este acum o bază a cursurilor de engleză de colegiu și liceu, sărbătorită ca una dintre cele mai importante cărți despre experiența războiului.

autorul ni se alătură într-o clipă. Astăzi, vrem să auzim de la veterani. Ce ai cărat? Ce mai ai la tine? Spune-ne povestea ta., Numărul nostru de telefon este 800-989-8255. E-mail-ne, [email protected] asemenea, vă puteți alătura conversației pe site-ul nostru web. Asta e la npr.org. Faceți clic pe TALK of the NATION.

Mai târziu, în oră, marele om play-by-play Jon Miller, despre arta jocului prin joc. Dar mai întâi, romancierul și câștigătorul Premiului Național de carte, Tim O ‘ Brien, ni se alătură aici, în studioul 3a. Domnul TIM O ‘ Brien (autor, „lucrurile pe care le-au purtat”): minunat să fii aici, mulțumesc. CONAN: și părți din acea carte au fost încadrate de la o distanță de 20 de ani. Au mai trecut 20 de ani de când ai scris cartea., Ce mai ai la tine? O ‘ Brien: Ei bine, eu port amintirile sau fantomele unui loc numit Vietnam, oamenii din Vietnam, colegii mei soldați. Mai important, cred că port greutatea responsabilității și un sentiment de vinovăție. Am amintiri vesele, de asemenea, prieteni am făcut și conversații la foxholes în cazul în care, pentru un moment sau două, războiul s-ar părea să dispară în camaraderie și prietenie. războaiele nu se termină atunci când semnezi tratate de pace sau când trec anii. Ei vor ecou pe până când am plecat și toate văduvele și orfani sunt plecat.,

CONAN: în unele privințe, scrieți cum experiența de a fi aproape de moarte a făcut atât de des lucrurile extrem de vii. Acestea rămân cele mai vii amintiri din viața ta? O ‘ Brien: foarte mult. Tocmai am terminat de vorbit cu un grup de elevi de liceu aici, în D. C., și conversația în cele din urmă ajuns la doar această întrebare. Și există ceva despre a fi în mijlocul haosului și groaza unui război care te face să apreciezi tot ce nu ai și tot ce poți pierde pentru totdeauna, care merge de la sublim, părinții tăi, până la mic, Big Mac și o cola rece., Când îți este foarte, foarte sete și bei apă nedecorticată, mintea se va bloca pe o cutie de Coca Cola rece așa cum mintea ta s-ar putea, știi, înapoi în liceu blocare pe o fată drăguță. CONAN: te surprinde că toți acești ani mai târziu, cartea ta este predată în licee din întreaga țară? O ‘ Brien: Da. Am scris cartea pentru adulți. Mi-am imaginat o audiență de oameni alfabetizați pe metrou și mergând la muncă și în casele lor citind cartea., Dar cu siguranță nu mi-am imaginat copii de 14 ani și copii de 18 ani și cei chiar la începutul anilor 20 citind cartea și aducând o astfel de fervoare, care vine din propriile lor vieți, într-adevăr.

cartea a fost luată este aplicată unei copilării proaste sau unei case rupte, iar acestea sunt lucrurile pe care le poartă. Și într-un fel, este extrem de măgulitor, iar alteori, poate fi deprimant.

am avut un copil venit la mine nu cu mult timp în urmă, deși o linie de semnare de carte și spune, a ta este singura carte pe care am terminat-o vreodată., Și, desigur, a fost menit într-un mod măgulitor, și am luat-o în acest fel, dar în spatele minții mele, m-am gândit, Doamne, toată plăcerea pe care acest copil și-a negat-o.

CONAN: Da, dar are toate acele cărți grozave în fața lui.

Mr. O ‘ Brien: asta e chestia. Deschide o ușă. Unii dintre acești copii este cuvântul greșit. Sună, știi, un fel de peiorativ. Aceste ființe umane care sunt tineri, o ușă le-a fost închisă prin propriile lor acțiuni sau prin părinții lor sau prin școlile lor. Cine știe de ce?, Și dacă o carte poate deschide acea poartă sau acea ușă și poate încuraja pe cineva să găsească plăcerile cititului, atunci ce mare lucru ai realizat în viața ta.

CONAN: Iată unul dintre acei oameni alfabetizați, scriind cu un e-mail, Shannon(ph) în Lyndhurst, Ohio. Sunt profesor și îți predau romanul de șase ani și mă îndrăgostesc constant de el de fiecare dată când îl citesc. Ceea ce aș dori să știu este: care este cel mai important mesaj unic pe care doriți ca cititorii dvs. să-l ia din Roman? P. S. studenților mei le place să-l urască pe Azar. Spun asta pentru că Tu ești Azar.,

(Soundbite de râs)

Mr.O ‘ Brien: bine spus. Oh, Doamne, pentru a lua un singur lucru departe, este un pic ca având o bucată de pânză, știi, unravel un fir și pânză se dizolvă în timp ce te uiți la fir.

scopul, presupun, orice scriitor de ficțiune are, indiferent de subiectul dvs., este să lovească inima umană, canalele lacrimogene și ceafa și să facă o persoană să simtă ceva despre personajele prin care trec și să experimenteze paradoxurile morale și luptele de a fi uman.,

și într-un fel, pentru mine, deși la suprafață, desigur, este o carte despre război, este nu m-am gândit la ea, într-adevăr, în acest fel în inima mea. Chiar și atunci când am scris-o, părea să fie o carte despre povestiri și poverile se prin viețile noastre, mamele și tații noștri și curți, profesori, care, adică, tatăl meu a murit, nu știu, în urmă cu patru ani, și el este la fel de dus ca pe nimeni nu știa în Vietnam. dar, ca și fantomele din Vietnam, tot ce trebuie să fac este să închid ochii o clipă și acolo îmi aruncă o minge de baseball., Și este ceva în a purta imaginea lui, simbolul, emblema de a purta asta, cel puțin din experiența mea, este destul de important pentru a fi uman, vreau să spun.

CONAN: vorbim despre „lucrurile pe care le-au purtat” și le cerem veteranilor să ne sune astăzi pentru a ne spune despre lucrurile pe care le-au purtat și lucrurile pe care continuă să le poarte, 800-989-8255. E-mail-ne, [email protected]. și vom începe cu Jeff (ph), Jeff sunându-ne de la Des Moines. JEFF (apelant): da, bună, mulțumesc că mi-ai răspuns la telefon.

CONAN: sigur.,

JEFF: tocmai îi spuneam screenerului tău că sunt veteran de război în Irak. Am fost acolo în 2005, 2006 și nu m-am gândit niciodată la asta, dar sunt trei lucruri pe care le port cu mine în fiecare zi. Încă mai port plăcuțele de identificare în fiecare zi. M-am pensionat acum. Și am un deschizător de conserve P – 38 de la…

CONAN: acele lucruri funcționează mai bine decât majoritatea lucrurilor.

Domnul O ‘ Brien: ei fac. când am fost în Irak, șoferul meu a făcut brățări din 550 de cordoane pentru toți cei din secție, iar eu le port în fiecare zi.

CONAN: ce este cablul 550?,

JEFF: 550 cord este un cordon de nailon pe care, dacă ai fost vreodată în infanterie, are un milion și unu de utilizări, probabil unele pe care nu le-am învățat încă, dar aproape toate infanteriile în care am fost vreodată…

CONAN: cele despre care nu știți sunt probabil cele din manual.

JEFF: da, probabil, probabil. Dar port un costum și o cravată în fiecare zi, și o mulțime de oameni comentează că este puțin deranjant să văd o bucată de nailon verde împletită într – o brățară la încheietura mâinii, dar o port în fiecare zi, așa că-doar să-mi amintesc acel moment, așa… și ce iei, Jeff?, JEFF: știi, cred că este pentru că am fost în armată atât de mult timp, sper că nimeni nu se supără la asta, dar asta este o lume complet diferită de lumea civilă. Și îmi amintește de toate experiențele mele din trecut și de o mulțime de amintiri bune. Deci, nu știu. Este obiceiul acum, dar…

CONAN: Ei bine, Jeff, mulțumesc foarte mult pentru apel, apreciați-l.

JEFF: pariu, Vă mulțumesc. Pa.

CONAN: pa-pa. Nu mai ai P-38, nu-i așa, Tim? O ‘ Brien: aș vrea să fi făcut-o., Ai dreptate, chestia aia a funcționat, și majoritatea deschizătorilor de conserve pe care le folosesc în aceste zile, se rup în trei minute.

CONAN: da, ei fac. Terry(ph) pe linie, Terry cu noi din Gainesville.

TERRY (apelant): bună. CONAN: dă-i drumul, Terry.

TERRY: încă mai am P-38-ul meu.

CONAN: Ei bine, poate le puteți face pentru piața civilă. TERRY: de fapt, le puteți obține încă prin Ranger Joe la Fort Benning.

CONAN: bine. TERRY: dar port și șrapnel în picior, o amărăciune., de unde ai luat șrapnelul, Terry? TERRY: ultima mea mi-am petrecut primele nouă luni ca pușcaș și lider de echipă la vest de Chu Lai în infanteria ușoară din 198. Și în ultimele trei luni, am reușit să obțin un loc de muncă ca trăgător de ușă pe o navă de observare și am fost lovit care transportă un observator de artilerie marină din Da Nang.

știți, aș vrea să spun că unul dintre lucrurile pe care le port încă este minunea că oamenii au votat să ne țină acolo. M-am întors și m-am alăturat Veteranilor din Vietnam împotriva războiului și am constatat că nu poți spune nimănui la ce ai fost martor., Fără a avea ceva experiență, pur și simplu, ei fie nu au vrut să-l audă sau nu au putut să se refere la ea.

dar oamenii care ne-au trimis acolo și ne-au ținut acolo, îi număr pe Johnson și Nixon și Kissinger și restul, știau că nu suntem acolo pentru a face altceva decât să avem o influență geopolitică asupra rușilor. Din păcate, nu am făcut un proiect de cercetare cu privire la motivul pentru care am fost în Vietnam până după ce m-am întors, iar motivele nu au fost ceea ce ne-au spus.

CONAN: este interesant…, TERRY: nu am pe nimeni de vină decât pe mine, dar m-am simțit foarte prost pentru că am avut încredere în Guvern cu viața mea. Conan: Terry, este interesant ce spui despre povești. Multe dintre cărțile lui Tim O ‘ Brien sunt despre povești de război și cum, dacă sună credibil, aproape sigur nu sunt. O ‘ Brien: da, asta – vreau să spun, mă identific cu aproape tot ceea ce a vorbit apelantul nostru. Și eu am fost în Brigada de infanterie ușoară 198 de lângă Chu Lai.

TERRY: bine. Mod de a merge 198. O ‘ Brien: Da., AO noastră a fost zona de operațiuni a fost aproape de locul unde a avut loc masacrul My Lai, provincia Quang Ngai. Și amintirile mele sunt la fel ca ale tale, și cred că am transporta cu mine același lucru pe care îl transportă. Conan: Terry, mulțumesc foarte mult pentru apel, apreciați-l. Au trecut 20 de ani de când” lucrurile pe care le purtau ” au lovit rafturile magazinelor. Vom vorbi mai mult cu autorul Tim O ‘ Brien într-o clipă. De asemenea, dorim să auzim de la veterani astăzi. Ce ai cărat? Ce mai ai la tine? 800-989-8255. E-mail-ne, [email protected] eu sunt Neal Conan. Rămâi cu noi. Este vorba de națiunea de la NPR News.,

(Soundbite de muzică)

CONAN: aceasta este vorba despre națiune. Sunt Neal Conan din Washington. mai mult de două milioane de exemplare ale „the Things They Carried” s-au vândut din 1990. A fost citită și transmisă de nenumărați veterani din Vietnam la războaiele actuale din Irak și Afganistan. Cartea lui Tim O ‘ Brien a fost, de asemenea, opționată pentru un film, dar până acum nu a ajuns pe marele ecran. acum, pentru a marca cea de-a 20-a aniversare, a apărut o nouă ediție hardcover. Pentru a citi o selecție despre plictiseala acide de război, puteți merge la site – ul nostru la npr.org. Faceți clic pe TALK of the NATION., Tim O ‘ Brien este cu noi aici, în Studio 3a. vrem să auzim de la veterani astăzi. Ce ai cărat? Ce mai ai la tine? 800-989-8255. E-mail-ne, [email protected] asemenea, vă puteți alătura conversației pe site-ul nostru web. Asta e la npr.org. Faceți clic pe TALK of the NATION. și să mergem lângă Rich, iar Rich este cu noi din Sunman în Indiana. RICH (apelant): da, domnule. Eu de fapt transporta două lucruri personal. Am un P-38, și am, de asemenea, ceea ce șefii echipajului Air Force numit o cheie de biserică, care a fost normal, de zi cu zi, deschizător de conserve din metal.,

am fost șef de echipaj pe 141s și KC-135s în timpul sfârșitul Războiului din Vietnam, a staționat cu 619th Masa la Hickam Air Force Base, și în timpul primului Război din Golf am fost staționat cu 512th aeronave generații escadron de la Dover Air Force Base.

dar lucrurile pe care eu nu le Car personal, dar le purtam în fiecare zi, erau sicriele care se întorceau din Vietnam, focoasele nucleare care se întorceau cred că pot spune astăzi, Subic Bay, pentru că obișnuiam să le prindem la stația aeriană navală Barbers Point din afara bazei Forțelor Aeriene Hickam., Și nopțile pe care le-am petrecut la Dover în timpul Primului Război din Golf cu 145.000 până la 150.000 de livre de JP4 pe un C-5 și 30 până la 40.000 de livre de arme mici și muniții cu rachete sau motoare, și vedeai fulgerul și apoi dintr-o dată…

CONAN: Oh băiete. JP4 este combustibil pentru avioane, apropo.

bogat: nu mai puteți alimenta, știți?

CONAN: Oh băiete. E greu de crezut, nu-i așa, Rich? Tocmai vorbeam cu Tim O ‘ Brien, chiar înainte de a începe spectacolul, că la 20 de ani de la turneul său a scris această carte., Au trecut 20 de ani de atunci, dar au trecut aproape 20 de ani de la Primul Război din Golf. RICH: Primul Război din Golf. E aproape greu de crezut. Adică, am intrat când eram copil. Am intrat în Forțele Aeriene în 1973, în ultimul an de liceu, și apoi m-am întors, m-am alăturat rezervelor și am fost în rezerve timp de aproximativ 18 luni, am fost chemat, cred că a fost în septembrie 1989 pentru a merge la serviciu activ în timpul Primului Război din Golf.,

Și am fost încă un sergent, pentru că am fost plecat pentru mult timp, și am fost omul cel vechi, și a fost greu să cred că lucrurile pe care le-a pus pe umerii tinerilor în armată, pentru că am avut suficient de mult timp încât să spun că am lucrat acum pentru Proctor & Gamble pentru un timp, știi, și lucruri au fost importante, dar nu erau ca a fost atunci când, știi, du-te acolo și stai pe acea pasăre, și să fulgere și lucrurile din jurul tău.,

tu, atunci nu te-ai gândit la asta, dar atunci am avut 17, 18, 19, 20 de ani. Acum ajungi la 35, și spui, omule, știi, aș putea fi plecat într-o fracțiune de secundă. Adică, am pierdut o pasăre la Dover, am fost loviți de fulger, și a rupt aripa între motorul numărul 2 și numărul 3, știi?

CONAN: Uau. Acesta este memento-ul care este consecvent în cartea dvs., nu doar ceea ce ați considerat atunci un bătrân privind înapoi sunteți un om mult mai în vârstă acum, dar tinerețea incredibilă a dvs. și a celorlalți din compania Alpha.

dl., O ‘ Brien: da, la acea vreme părea că eram printre oameni care erau destul de maturi. Adică, uitându-mă înapoi, erau copii de 19, 20, 21 de ani. Oamenii care la acea vreme mi se păreau Vechi s-au dovedit a fi 27 sau 28.

este cred că este un memento important pentru noi toți că cei care fac uciderea noastră și moartea noastră, nu sunt exact copii, dar nu sunt cu siguranță nu sunt adulți maturi care au fost educați de viață și de ceea ce viața ne poate oferi. Și că este o lecție, probabil, în valoare de tucking departe.,

CONAN: e-mail de la Charles în Portland, Oregon: nu am fost destul de mare pentru a servi în timpul Războiului din Vietnam. Fratele meu vitreg a fost. Am făcut o teacă de cuțit pentru el din piele care ținea cuțitul cu lamă fixă și avea un alt compartiment pentru o pereche de clești de nas pe care le-a găsit utile pentru o varietate de scopuri. Mi-aș putea imagina cum ar putea fi util. să vedem dacă putem merge alături de acest lucru este Daniel, Daniel cu noi de la Greenville în Tennessee. DANIEL (apelant): da, domnule. Am fost în primul batalion, al doilea pușcaș marin în Somalia., La momentul în care am fost un copil în vârstă de 19 ani și am luat acolo și am purtat de la o empatie pentru suferința altor oameni. Și acum lucrez în domeniul sănătății mintale, și vreau să-i mulțumesc Domnului O ‘ Brien pentru că atunci când eram în facultate cartea lui era una dintre cărțile pe care le-am studiat.

CONAN: asta a fost după turneul din Somalia, am înțeles. DANIEL: da, domnule, și a fost un fel de cathartic pentru mine, de fapt. O ‘ Brien: sunt încântat să aud asta., Am vorbit cu Neal înainte de începerea spectacolului și am spus că cărțile pot avea uneori impact asupra vieții umane care depășesc ceea ce intenționează un autor pe măsură ce cartea este scrisă. Și poți ajuta oamenii în moduri la care nu te-ai aștepta niciodată. Sunt încântat să aud asta. Poate te-a ajutat puțin. DANIEL: Vă mulțumesc foarte mult, domnule., CONAN: și Daniel, lucrurile pe care încă le porți – mă întreb, în fiecare zi auzi despre o altă navă luată de pirați în largul coastei Somaliei sau despre luptele cu arme care izbucnesc între Guvernul care deține trei blocuri pătrate din Centrul orașului Mogadishu și warlords. Tu ce crezi? DANIEL: de fapt, pe atunci eram prea tânăr ca să înțeleg cu adevărat, dar cred că noi, ca națiune și ca serviciu militar, am făcut un mare deserviciu poporului somalez., Le-am lăsat într-un vid care, știți, am fost acolo pentru a lua acel vid, dar l-am lăsat aproape într-o stare mai rea decât era. CONAN: Daniel, mulțumesc foarte mult, apreciez. DANIEL: da, domnule.

CONAN: pa-pa. Să mergem mai departe acest lucru este Chris (ph), Chris ne sună de la Fort Myers, Florida.

CHRIS (apelant): da, bună. Bună, Dle O ‘ Brien. Este o plăcere extremă să vorbesc cu tine astăzi., De fapt, am fost prezentat pentru prima dată la „The Things They Carried” în clasa DeWitt Henry(ph) de la Emerson și am întotdeauna trei copii ale cărții tale: una pe care o păstrez complet curată, una pe care o folosesc pentru note ca profesor de engleză și una pe care o folosesc pentru note ca scriitor și elev.

și cred că ești crucial pentru mine să fi fost și eu un autor publicat acum, chiar dacă doar pentru motivul că port pălăria mea Red Sox cu toate copertele cărții mele, pentru că Domnul O ‘ Brien o face, așa că o pot face și eu.

(Soundbite de râs)

CONAN: ne place de tine oricum, Chris., CHRIS: dintre toate lucrurile uimitoare pe care mi le-ai oferit, probabil cel mai important pentru dezvoltarea mea ca persoană este că mi-ai oferit o arenă pentru ca eu și tatăl meu să vorbim, și cred că am 35 de ani și cred că mulți din generația mea, Vietnamul este un subiect pierdut pentru noi, deoarece tații noștri nu vor să vorbească despre ce li s-a întâmplat. Amintirile sunt prea apropiate și prea oribile.,

Și prin „Lucrurile Au Efectuat,” tatăl meu și cu mine am fost de fapt în măsură să aibă conversații despre timp în Vietnam, care în cele din urmă a condus la mine, și e foarte rău acum, de fapt, dar m-a condus la a fi capabil de a avea o conversatie despre fiecare alte. Și așa a devenit într-adevăr acest loc unde el și am putea merge la, atunci când nu am putut vorbi despre nimic. Am vorbi despre munca ta și am folosi asta ca vehicul pentru a discuta despre război și despre ce a experimentat, dar și despre cine a fost ca persoană.

Mr. O ‘ Brien: acesta este un lucru minunat de auzit., Știi, recompensele de a fi un scriitor poate include, știi, premii și bani și acest tip de lucru, dar o poveste ca a ta este cea care mă face să-mi amintesc fiind în vârstă de 24 de ani și stabilirea pe o carieră pentru a fi un scriitor.

am auzit de la surse disparate povești fel de a ta. Am primit o scrisoare de la o tânără, o femeie de 26 de ani din Minneapolis, o poveste ca a ta. Tatăl meu era liniștit și erau probleme în familie, iar mama încerca să-mi explice de ce nu a reușit niciodată să se îndrăgostească de tatăl meu, care fusese în Vietnam, cel puțin nu în întregime îndrăgostit., și în clasa ap engleză a întâlnit cartea, a dat-o tatălui ei. A început să vorbească. Mama a început să vorbească. S-au dus la consiliere, și sunt încă împreună. Nu sunt perfecte, dar sunt fericite. Și un lucru de genul ăsta mă face să plâng pentru că asta este împotriva intenției mele de a scrie acea carte, nu de a vindeca acea familie în special, ci de a avea o carte care transcende bombe și gloanțe și, într-un fel sau altul, viermele în spiritul sau inima umană. Așa că mulțumesc. CHRIS: Ei bine, mulțumesc foarte mult.,

CONAN: Chris, mulțumesc foarte mult pentru apelul telefonic, apreciați-l.

CHRIS: Vă mulțumesc.

CONAN: pa-pa. Să vedem dacă putem merge lângă acest lucru este Brian, Brian ne sună din Birmingham, Alabama. BRIAN (apelant): Hei, ce mai faceți în această după-amiază?

CONAN: nu prea rău.

BRIAN: Hei. Vreau doar să-ți mulțumesc pentru carte, pentru că, da, am trecut prin câteva situații de luptă, și nu știam că am fost unul dintre, ca acești copii care se întorc acum și copiii care s-au întors din Vietnam., Eram unul dintre acei copii și nu știam cum să vorbesc. Nu știam cum să obțin ajutor (neinteligibil) eram în lumea mea singură, în această lume a iadului, știi, creierul meu.

și am citit cartea ta. Am citit „supă de pui pentru sufletul veteranului”, lucruri mici de genul ăsta. Da, m-am dus cu mintea deschisă, dar, da, am un fel de figura, bine, aceasta este doar un alt morman de gunoi pentru a arunca doar pe stivă, știi, și cărțile de auto-ajutor. Dar, de fapt, mi-a deschis ochii pentru a mă face să realizez că există și alți tipi ca mine., Și m-a făcut să mă întreb, Ei bine, știi, consiliere (neinteligibilă), știi? M-am înscris pentru beneficii medicale VA, chestii de genul asta. Și chiar m-a ajutat. și chiar vreau să-ți mulțumesc, pentru că, vreau să spun, e amuzant pentru că soția mea, știi, e cu câțiva ani mai tânără decât mine, dar, știi, eu sunt din nord-est, ea e din Alabama, dar nu a avut niciodată nimic de-a face cu armata. O ‘ Brien: Mm-hmm. BRIAN: și ea are un tată care a fost începutul anilor ‘ 80, știi, nici o luptă sau ceva, așa că într-adevăr nu știa cum să-mi pună întrebări., Și a fost, știi – din cauza cărții tale și a altor cărți de genul ăsta, știi, și a consilierii, m-a făcut să-i pot explica lucrurile prin care am trecut și, știi, să pot doar să vorbesc despre asta în loc să o păstrez și să o las să devină ca o mică bombă.

CONAN: Da. Brian, noi cei de la radio, vă mulțumim pentru utilizarea judicioasă a cuvântului gunoi.

(Soundbite de râs)

BRIAN: oh, da, nici o problema. Am o familie care a lucrat pentru NPR în zona Boston, așa că am înțeles.,

(Soundbite de râs)

CONAN: instruit.

BRIAN: (neinteligibil)

CONAN: mulțumesc foarte mult, Brian. BRIAN: și am, de asemenea, un P-38, de asemenea,.

CONAN: într-adevăr? BRIAN: și de fapt îl folosesc astăzi ca o șurubelniță.

(Soundbite de râs)

BRIAN: dar am vrut doar să spun (neinteligibil) unul. Mulțumesc din nou, băieți.

CONAN: pa-pa. Iată un e-mail pe care îl avem, și asta de la Matt din Palmyra, Virginia. Tim, ți-am citit cărțile în ordine inversă. Tocmai ți-am terminat memoriile, „dacă mor într-o zonă de luptă.,”Lucrul pe care îl port – este un socru care era căpitan și îmi amintește de căpitanul cu tăișuri, anti-hippie, greu de băut, care te-a scos în acea noapte pentru a stabili mine. Nu vorbește deloc despre experiență. Cum abordez subiectul sau ar trebui să-i las amintirile pentru el însuși?

Mr. O ‘ Brien: probabil un pic din ambele. Cred că, în cele din urmă, există tot felul de motive pentru tăcere. Poate merge oriunde, de la traume la politețe simplă.

Războiul este un spărgător de partid al unui subiect. Nu te duci la o petrecere și spui, Hei, vrei să auzi despre Nam sau Irak., Din politețe cineva rămâne tăcut uneori, cel puțin în cazul meu, pentru că nu am idee de unde să încep, unde să sfârșesc, despre ce să aleg să vorbesc. Este copleșitoare, și, prin urmare, te duci liniștit dintr – un fel de nervos-sarcina descurajantă înainte de unde începe și unde se termină. deci, pentru a încuraja prin cărți sau filme este un loc de plecare. Și dacă o persoană vrea să vorbească, acea persoană va vorbi. Cu siguranță nu cred că acea conversație forțată va ajuta pe cineva. Dar pentru a deschide ușa conversației prin artă, nu este o idee teribilă.,

CONAN: vorbim cu Tim O ‘ Brien. Cartea sa, „the Things They Carried”, a apărut acum 20 de ani. Cred că a fost acum 20 de ani ieri. O ‘ Brien: da, a fost.

CONAN: ascultați să vorbiți despre națiune de la NPR News. este interesant că vorbești despre artă. Te uiți la filme despre război? Te uiți?

CONAN: Da. O ‘ Brien: Omule, am crezut că a fost – nu într-un război, dar bate la uși. Și chiar am fost atins de ea. Și am crezut că a fost frumos acționat și m-au avut în lacrimi. Alții mă plictisesc.,

(Soundbite de râs)

CONAN: ai văzut ” The Hurt Locker?”

Domnul O ‘ Brien: nu l-am văzut încă. Nu. E bună?

CONAN: Da. E bun. E interesant. Mă întreb, de asemenea, seria TV, ” Pacific.”Te-ai uitat la asta?

Domnul O ‘ Brien: nu. Am fost pe drum. Deci, cred – nu a ieșit pur și simplu?

CONAN: da, a început acum câteva săptămâni. O ‘ Brien: nu, nu l-am văzut.

CONAN: este interesant., Ar trebui să – l dea – este o provocare într-un sens-am studiat acea luptă special acolo, în Guadalcanal în acest moment. Și am fost acolo, și ajută să fi fost acolo și văzut aceste obiective turistice.

Mr. O ‘ Brien: pun pariu. CONAN: dar, pe de altă parte, transmite atât de precis sentimentul absolut de confuzie și haos. Sunt uimit că și-au asumat astfel de riscuri cu lipsa unei narațiuni coerente.

Mr. O ‘ Brien: asta e bine. Mă bucur să aud că o fac așa., Vreau să spun că este amintirea mea de război, este haos și care – unde sunt eu și de ce sunt eu aici și unde sunt ei? Rosti sentiment pierdut, aproape ca fiind prins într-un vis urât.

CONAN: să vedem dacă putem obține un alt apelant în această conversație. Să mergem la Ed. Ed e cu noi din Traverse City în Michigan.

ED (apelant): Bună ziua, domnilor. Scuze, nu ți-am citit cartea. Va fi primul lucru pe agenda mea.

CONAN: opt milioane și unul.

ED: ei bine, am servit mulți ani în urmă în multe moduri diferite., Dar un lucru aș dori să mai spun despre războiul de astăzi este cum sterilizate este la televizor și modul în care oamenii pot vedea și du-te, arată rău și apoi să se întoarcă și apoi rândul său, pe un alt canal, și nu într-adevăr te uiti in ochii celuilalt soldat care se luptă și pe moarte doar pentru ceea ce ei cred la fel de bine. Și am – din păcate, au avut asta…

CONAN: și unde a fost asta, Ed? ED: în Panama, în ’89, pentru o cauză dreaptă., Și am fost, de asemenea, activat în sprijinul Somaliei, care a fost un alt interesant (neinteligibil) este o afacere interesantă să urmăriți un copil de 10 ani care deține un AK-47 care era aproape la fel de înalt ca el. A fost doar ireal. Dar revenind la chestia cu Panama, știi, luând viața cuiva, uitându-se în ochii lor de aproape și personal, știind că este doar altcineva, ar putea avea copii, ar putea fi fratele cuiva, fiul cuiva, tatăl. Despre asta e vorba în război. Și cred că Tom Hanks și Steven Spielberg sunt genii și cred că au capturat ceea ce este cu adevărat despre., Adică, nu știu nimic despre Al Doilea Război Mondial, dar I – am da la veterani al Doilea Război Mondial că am fost chiar în măsură să servească.

CONAN: Ed, sper să-i spui acelui copil pe care îl auzim în fundal, să-i spui povestea ta.

ED: acesta este cel mai tânăr. Și mă ține pe fugă. Dar încerc să nu spun asta pentru că încă nu am făcut – pentru că atunci când am ieșit din Panama, PSTD(ph) era inexistent., Felul meu de a face cu asta a fost să vând fiecare armă pe care o dețineam în casa mea pentru că m-am săturat să mă trezesc în mijlocul nopții și să împușc maimuțe urlătoare, șerpi și păianjeni și PDF, băieți din Forțele de apărare Panameze…

CONAN: Mm-hmm.

ED: am găuri în pereții mei. Deci așa m-am ocupat de asta.

CONAN: Ed, vă mulțumesc foarte mult pentru apel. Apreciez asta. Și Tim O ‘ Brien, îți mulțumesc foarte mult că ți-ai împărtășit timpul astăzi. O ‘ Brien: mare plăcere. Mulțumesc că m-ai primit. CONAN: douăzeci de ani după ” lucrurile pe care le-au purtat.,”

Copyright © 2010 NPR. Toate drepturile rezervate. Vizitați site-ul nostru Termeni de utilizare și pagini de permisiuni la www.npr.org pentru informații suplimentare.

transcrierile NPR sunt create pe un termen limită de grabă de Verb8tm, Inc., un contractor NPR și produs folosind un proces de transcriere proprietar dezvoltat cu NPR. Este posibil ca acest text să nu fie în forma sa finală și să fie actualizat sau revizuit în viitor. Precizia și disponibilitatea pot varia. Înregistrarea autoritară a programării NPR este înregistrarea audio.