de Învățare cum să se refere la bunici, în limba franceză este o importantă lecție de vocabular pentru începutul vorbitori de limba franceză. Atunci când descrie tine si familia ta, cei mai mulți francezi ar descrie nu numai familia imediată, dar, de asemenea, familia lor extinsă. Utilizați termenii francezi pentru „bunica” și „bunicul”, sau vă puteți referi la ele cu echivalente franceze afectuoase pentru termeni precum „grammy” sau „nana”.,cele mai frecvente traduceri în dicționare pentru bunici sunt traducerile literale ale „bunicii” și „bunicului”. În franceză, acești termeni sunt, respectiv: grand-mère și grand-père, sau grand-maman și grand-papa. Acești termeni sunt, de asemenea, utilizați în mod obișnuit în vorbire și scriere. Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care trebuie să le facă vorbitorii de limbă franceză non-nativi atunci când folosesc acești termeni este uitarea de a face ca termenul să fie de acord cu restul frazei., De exemplu, articolul trebuie să fie adecvat în gen, așa că ați spune, ma grand-mère, dar mon grand-père. Această distincție de gen este deosebit de dificilă pentru vorbitorii nativi de engleză pentru a învăța, deoarece în engleză, pronumele ” meu ” este invariabil. Adjectivele trebuie, de asemenea, să fie de acord cu Termenii bunica și bunicul., De exemplu, dacă doriți să spuneți că una este blondă și una este brunetă, atunci ar trebui să faceți termenii de acord: ma grand-mère est blondă (cu un ” e „la sfârșit, care semnifică sexul feminin), mais mon grand-père est brun (fără un „e”, care semnifică genul masculin).în timp ce puteți spune pur și simplu „mes grands-parents” pentru a vă referi la bunicii dvs., este, de asemenea, obișnuit să aveți nume pe care le numiți bunici atunci când le adresați direct., Grands-părinți, grand-mère și grand-père sunt termeni buni pentru a face referire la oameni atunci când vorbești cu altcineva, dar familiile franceze au, de asemenea, nume pentru bunici, la fel ca familiile vorbitoare de limba engleză. Varietatea numelor franceze pentru Bunici este mai mică decât în engleză, deoarece multe dintre numele engleze sunt influențate de rădăcinile familiei în alte limbi, cum ar fi spaniolă, italiană, franceză și germană. Varianta cea mai frecvent utilizată în Franța și în alte regiuni de limbă franceză este mémère și pépère.,aceste două nume necesită explicații suplimentare în domeniul pronunției, deoarece sunt adesea pronunțate foarte diferit decât sunt scrise. În majoritatea regiunilor, acești termeni sunt pronunțați cu a doua silabă scurtată la ” ay „(ortografia franceză: é, er sau ez) în loc să pronunțe silaba așa cum este scris, ceea ce ar suna ca o pronunție franceză a cuvântului englez „aer”. Aceste forme pot fi, de asemenea, scrise și utilizate: mémé și pépé.un alt set foarte comun de termeni este papy (sau papi) și mamy (sau mamie)., Acești termeni sunt utilizați în principal în Franța, întrucât mémère și pépère și meme și pépé sunt utilizate în Franța și Canada.

învățarea Termenilor familiei

învățarea cum să spui „bunica și bunicul” în franceză, astfel încât să te poți referi la ei atunci când te descrii pe tine și familia ta este destul de ușor de făcut, la fel ca învățarea Termenilor pe care oamenii de limbă franceză le folosesc atunci când se adresează direct bunicilor lor. Veți auzi aceste nume afectuoase în filme și emisiuni de televiziune sau când vedeți vorbitori francezi care interacționează cu bunicii lor sau vorbesc cu ei la telefon.,învățarea ambelor tipuri de termeni este un plus bun pentru vocabularul dvs. francez. Începătorii pot învăța aceste cuvinte cu ușurință, iar până când competența atinge nivelul intermediar, numele ar trebui, de asemenea, să fie ușor pronunțate de vorbitorii non-nativi, chiar dacă de obicei rămâne un ușor accent.